Un salariat care este concediat nelegal își pierde, dincolo de locul de muncă, stima de sine, respectul colegilor, acesta experimentează sentimente de insecuritate financiară, socială și familială, putând pierde și respectul membrilor familiei.
Raportat la aceste atingeri aduse integrității salariatului concediat nelegal, se pot solicita daune morale de la angajatorul care a dispus măsura abuzivă.
Legiuitorul a prevăzut sediul materiei în art. 253 Codul muncii, care arată că angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Întrucât Codul Muncii nu prevede reguli speciale referitoare la sensul noțiunii de prejudiciu moral și la modul de repararea acestuia, în temeiul art. 253 alin. (1) C. muncii, cu privire la răspunderea pentru daunele morale sunt aplicabile dispozițiile din legislația civilă, ca drept comun în materie. În acest sens, Codul civil, în materia răspunderii contractuale, prevede în art. 1531 alin. (3) că în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor, creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Potrivit jurisprudenței europene, daunele morale se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de victimă, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.
În acest context, pentru a putea primi daune morale, salariatul trebuie să argumenteze și să probeze existența unei vătămări, alta decât cea produsă prin desfacerea contractului de muncă și pierderea locului de muncă, reparată prin anularea deciziei și repunerea părților în situația anterioară.
În caz contrar, instanțele de judecată vor aprecia că repunerea în situația anterioară, reintegrarea pe același post și plata unei despăgubiri cu titlu de salarii indexate constituie o reparație îndestulătoare pentru salariat. Invocarea generală a unui drept la daune morale în temeiul art. 253 alin. (1) Codul muncii nu poate fi admisă fără o dovedire efectivă a unui prejudiciu, a unei vătămări, fără dovedirea atingerii vreunei valori.
În concluzie, formularea unei cereri de acordare a daunelor morale nu poate fi admisă în lipsa verificării criteriilor referitoare la evaluarea consecințelor negative suferite, a valorilor lezate prin decizia de concediere, a măsurii în care au fost lezate aceste valori, a intensității cu care au fost percepute consecințele vătămării, cu o eventuală răsfrângere asupra contextului familial, profesional și social.