Caută
  • Iuliana Popescu

Termenul de acceptare a mostenirii


La decesul unei persoane fizice patrimoniul acesteia se transmite moștenitorilor în virtutea legii și independent de acceptare sau renunțare din partea acestora,


Cu toate acestea, pentru a putea dobandi bunurile lasate de defunct, e necesar ca mostenitorii sa accepte succesiunea in termen de 1 an care curge din momentul deschiderii moștenirii, respectiv de la data decesului.


Atentie! Trebuie sa tinem cont de faptul ca data deschiderii mostenirii nu coincide cu data deschiderii procedurii succesorale.


Procedura succesorala ( dezbaterea mostenirii) incepe prin formularea unei cereri de deschidere a procedurii succesorale - cerere care poate fi făcută de oricare dintre moștenitori, de către creditorii succesiunii sau ai succesibililor, precum şi de orice altă persoană care justifică un interes legitim.


Moștenitorii pot solicita deschiderea succesiunii imediat după decesul persoanei în cauză. În situația în care au trecut mai mult de 2 ani de la decesul persoanei, costurile pentru realizarea succesiunii sunt mai mari.


Termenul de 1 an in care mostenitorii pot accepta mostenirea se numeste termen de opțiune succesorală si reprezinta practic intervalul de timp în care moștenitorii de drept pot decide dacă acceptă succesiunea sau renunta la aceasta.


1. Acceptarea moștenirii

Acceptarea moștenirii poate fi expresă sau tacită. Când este expresă, aceasta trebuie să rezulte, în mod explicit, dintr-un înscris întocmit în fața notarului sau dintr-un simplu înscris care să poarte semnătura acceptantului.


Acceptarea tacită, după cum îi spune și numele, trebuie să rezulte din anumite acte încheiate de acceptant, cărora legea le atribuie o astfel de valoare, cum ar fi, spre exemplu:

  1. Actele de vânzare, donare, schimb ș.a., a drepturilor asupra succesiunii.

  2. Renunțarea la moștenire în folosul mai multor moștenitori determinați.

  3. Actele de dispoziție sau chiar simpla folosire a bunurilor din moștenire (spre exemplu, folosirea unei mașini aparținând defunctului sau a casei în casei în care a locuit acesta).

2. Renunțarea la moștenire


Pe de altă parte, dat fiind și însemnătatea actului de renunțare la moștenire, aceasta nu poate rezulta din anumite acte încheiate de moștenitor, cum se întâmplă în cazul acceptării. Mai mult, declarația de renunțare la moștenire se poate efectua doar în formă autentică la notar sau la orice oficii consulare ale României.


Totuși, Codul civil prevede că moștenitorul care nu acceptă sau renunță la moștenire în termenul de un an de la data deschiderii succesiunii, adică în termenul de un an de la data decesului persoanei a cărei succesiune este dezbătută, este considerat că a renunțat la moștenire.


În cazurile în care, de exemplu, dezbaterea succesiunii s-ar deschide la o dată ulterioară, după ce s-a scurs termenul de un an de la data decesului, moștenitorii vor fi citați de către notarul care dezbate succesiunea sau de către instanță cu mențiunea de a face dovada că și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală (acceptare sau renunțare) în termenul indicat de lege.


Dacă aceștia nu vor reuși să probeze aspectul menționat prin actele prezentate mai sus, aceștia vor fi considerați, în temeiul legii, renunțători la moștenire.


Care este concluzia?


Mostenitorii care nu accepta succesiunea, expres sau tacit, în termen de un an de la deschiderea acesteia și alți mostenitori au acceptat-o, pot fi înlăturati de la moștenire.