Când discutăm despre titluri executorii, codul român de procedură civilă prevede faptul că au acest caracter hotărârile judecătorești executorii și cele definitive, cât și orice alte înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Altfel spus, pentru a putea fi pus în executare, legea trebuie să prevadă, în mod expres, că respectivul înscris este titlu executoriu.
Ce presupune sintagma că un înscris, altul decât o hotărâre judecătorească beneficiază de titlu executoriu? Aceasta semnifică faptul că persoana care a emis-o, o poate pune în executare direct împotriva celui care nu o plătește la scadență, fără a mai trebui să apeleze la concursul instanțelor de judecată și, pe această cale, să obțină o hotărâre definitivă.
Dacă transpunem discuția în domeniul utilităților publice, art. 42 alin. (6^1) din Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, prevede faptul că „Factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu.”
Pentru a cunoaște căror servicii de utilități publice li se aplică prezentul articol, trebuie să ne raportăm la art. 1 alin. (2) din aceeași lege, care enumeră serviciile de utilități publice, după cum urmează:
alimentarea cu apă;
canalizarea şi epurarea apelor uzate;
procesarea apelor uzate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale printr-un serviciu public inteligent alternativ;
colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;
alimentarea cu energie termică în sistem centralizat;
salubrizarea localităţilor;
iluminatul public;
alimentarea cu gaze naturale;
transportul public local de călători.
Prin urmare, furnizorii de utilități publice enumerate mai sus vă pot executa silit pentru restanțele la plata facturilor pentru serviciile prestate, chiar și fără o hotărâre judecătorească definitivă sau executorie.
Totuși, cu privire la acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia 16/2020, a stabilit că factura emisă de furnizorul de utilitățui publice este titlu executoriu, însă doar pentru contravaloarea serviciilor prestate în luna anterioară celei în care a fost emisă factura curentă, nu și pentru soldul precedent sau majorările sau penalitățile de întârziere. Altfel spus, factura fiscală emisă de furnizor poate fi pusă în executare doar pentru suma pe care o prevede, nu și a sumelor din facturile precedente sau pentru penalități de întârziere.
Tot Înalta Curte a stabilit că poate fi pusă în executare inclusiv și factura fiscală emisă pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, pe numele unei asociații de proprietari de către furnizorul acestui serviciu, în baza unui contract încheiat între furnizor și asociație și calificat ca fiind colectiv.