Conform art. 35 din Codul Muncii, orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiti sau la acelasi angajator, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea.
Plecând de la interpretarea acestui text de lege, concluzionăm că orice persoană are dreptul să incheie unul sau mai multe contracte individuale de muncă pentru a presta o activitate in schimbul unei remuneratii - drept prevazut si la art. 41 din Constituție.
Cu toate acestea, Codul Muncii prevede anumite interdictii menite sa acorde o protectie salariatilor: durata normală a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.
Potrivit unei decizii recente pronuntate de Curtea de Apel Timisoara, aceasta limitare referitoare la durata normală a zilei de lucru se aplică in cazul aceluiasi raport juridic dintre acelasi angajator si acelasi salariat, neputand fi extinse si pentru cazurile in care salariatul se afla in raport juridic cu alt angajator.
Astfel, conform hotărarii pronuntate de Curtea de Apel Timisoara, durata normală a timpului de muncă de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână se raportează la un singur contract de muncă, întrucât, în caz contrar, s-ar goli de conținut dispozițiile art. 35 din Codul muncii ce permit salariatului să cumuleze mai multe contracte individuale de muncă.
In altă ordine de idei, este legal ca un salariat să aibă două contracte individuale de munca in acelasi timp chiar daca s-ar depasi durata normala a timpului de muncă - cu conditia ca aceste contracte de munca să fie incheiate cu angajatori diferiti.