În ciuda faptului că hărțuirea morală la locul de muncă reprezintă un subiect destul de puțin abordat în dreptul muncii, acest concept a fost reglementat prin Legea 167/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, precum şi pentru completarea art. 6 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi există, fiind prevăzute sancțiuni pentru angajatorii care neglijează acest aspect în relațiile lor cu angajații.
Astfel, constituie hărţuire morală la locul de muncă şi se sancţionează disciplinar, contravenţional sau penal, după caz, orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern şi/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condiţiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnităţii angajatului, prin afectarea sănătăţii sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:
a) conduită ostilă sau nedorită;
b) comentarii verbale;
c) acţiuni sau gesturi.
De asemenea, constituie hărţuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnităţii, integrităţii fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajaţi, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru.
Foarte important, stresul şi epuizarea fizică intră sub incidenţa hărţuirii morale la locul de muncă.
Care sunt responsabilitățile și obligațiile legale ale angajatorului?
Angajatorul este responsabil pentru luarea măsurilor ce se impun în vederea prevenirii și combaterii actelor sau faptelor de hărţuire morală la locul de muncă.
În acest sens, angajatorul este obligat să includă în regulamentul intern atât reguli privind înlăturarea oricărei forme de încălcare a demnităţii, cât și sancțiuni disciplinare pentru angajaţii care săvârşesc acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă.
Mai mult, angajatorului îi este interzis prin lege să impună angajaților norme prin care îi determină sau îi îndeamnă la acte de hărțuire morală la locul de muncă.
Legea impune companiilor să aibă un comportament activ, să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea comportamentelor angajaților care lezează demnitatea, sănătatea fizică sau psihică, ori care compromit viitorul profesional al acestora.
De asemenea, sarcina probei în cazul unei fapte de hărțuire morală revine angajatorului și nu angajatului, care în calitate de victimă a hărțuirii morale trebui doar să dovedească elementele de fapt ale hărțuirii morale, cu precizarea că intenția de a produce prejudicii prin săvârșirea de acte de hărțuire morală nu trebuie dovedită, conform dispozițiilor art. 2 alin. 5 indic. 5 din Ordonanța nr. 137/2000.
Care sunt sancțiunile pentru companii?
În cazul nerespectării obligațiilor privind faptele de hărțuire morală la locul de muncă, angajatorii din România riscă amenzi considerabile.
Astfel, în cazul în care angajatorul nu respectă obligaţia de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii şi combaterii actelor de hărţuire morală la locul de muncă, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern al unităţii de sancţiuni disciplinare pentru angajaţii care săvârşesc acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă, fapta se sancționează cu 30.000 lei la 50.000 lei.
De asemenea, constituie contravenție fapta angajatorului de a stabili reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne angajaţii la săvârşirea de acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă, și se va sancționa cu amendă de la 50.000 lei la 200.000 lei.
În cazul constatării unei fapte de hărțuire morală săvârșită la locul de muncă, instanța de judecată poate obliga angajatorul să ia oricare dintre urmăroarele măsuri:
toate măsurile necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă cu privire la angajatul în cauză;
reintegrarea la locul de muncă a angajatului în cauză;
să-i plătească angajatului despăgubiri în cuantum egal cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit sau să-i achite daune compensatorii şi morale;
să-i plătească angajatului o sumă necesară pentru consilierea psihologică de care angajatul are nevoie, pentru o perioadă rezonabilă stabilită de către medicul de medicină a muncii;
să modifice evidenţele disciplinare ale angajatului.
Ultimele două sancțiuni menționate mai sus ( plata către angajat a sumei necesare pentru consilierea psihologică și modificarea evidențelor disciplinare ale angajatului ) pot fi aplicate angajatorului de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, iar neîndeplinirea de angajator a măsurii dispuse se sancționează cu amendă de la 100.000 lei la 200.000 lei.