Divorț la notar sau în instanță: care variantă vi se potrivește?

În România, o căsătorie se poate desface pe trei căi: la notarul public, la ofițerul de stare civilă (primărie) sau în instanță. Primele două sunt mai rapide, dar sunt deschise numai dacă ambii soți sunt de acord cu divorțul și, când au copii minori, se înțeleg asupra tuturor aspectelor privind copiii. Orice neînțelegere, ca și divorțul cerut de un singur soț, ajunge în instanță.

Mai jos găsiți, pe scurt, condițiile fiecărei variante, pașii, costurile prevăzute de lege și situațiile în care merită să cereți părerea unui avocat. Informațiile reflectă legislația în vigoare la 1 noiembrie 2026, inclusiv modificările aduse Codului civil prin Legea nr. 57/2026.

Pe scurt: cele trei variante

	Notar sau stare civilă	Instanță
Acordul ambilor soți	obligatoriu	nu e obligatoriu
Copii minori	doar la notar, cu acord complet asupra copiilor	da, instanța hotărăște și asupra copiilor
Durată minimă	termen de reflecție de 30 de zile	depinde de dosar și de instanță
Neînțelegeri (copii, bunuri, locuință)	nu se rezolvă aici	se rezolvă în același proces sau separat
Culpa unui soț	nu se menționează	se poate cere constatarea culpei

Când puteți divorța la notar

Divorțul prin acordul soților poate fi constatat de notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților (art. 375 Cod civil). Condițiile sunt:

• ambii soți sunt de acord cu divorțul, iar consimțământul lor este liber;
• nu există copii minori sau, dacă există, soții s-au înțeles asupra tuturor aspectelor privind copiii (secțiunea următoare);
• niciunul dintre soți nu beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială (art. 375 alin. 3 Cod civil).

Durata căsătoriei nu contează. Notarul verifică, înainte de orice, dacă divorțului i se aplică legea română (art. 138 din Legea nr. 36/1995). Situațiile cu elemente de extraneitate, de exemplu soți de cetățenii diferite sau o căsătorie încheiată în străinătate, trebuie verificate de la caz la caz.

Divorțul la notar când aveți copii minori

Dacă soții au copii minori (născuți din căsătorie, din afara ei sau adoptați), divorțul se poate face doar la notar, nu și la starea civilă, cu condiția ca soții să se înțeleagă asupra tuturor aspectelor de mai jos (art. 375 alin. 2 Cod civil):

• exercitarea autorității părintești de către ambii părinți;
• locuința copiilor după divorț;
• modul în care părintele care nu locuiește cu copilul păstrează legăturile personale cu fiecare copil;
• contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

În această procedură, notarul are nevoie și de un raport de anchetă socială. Dacă din raport reiese că acordul soților privind autoritatea părintească sau locuința copilului nu este în interesul copilului, notarul respinge cererea și îndrumă soții spre instanță.

Ce s-a schimbat în 2026. De la 3 mai 2026 (Legea nr. 57/2026), numele de familie după divorț nu mai trebuie negociat. Fiecare soț alege singur dacă păstrează numele din căsătorie sau revine la cel anterior. Dacă nu alege, păstrează numele purtat în timpul căsătoriei (art. 383 Cod civil). Un dezacord asupra numelui nu mai este, așadar, un motiv pentru a ajunge în instanță.

Divorțul la starea civilă

Ofițerul de stare civilă de la primăria locului căsătoriei sau a ultimei locuințe comune poate constata divorțul în aceleași condiții, numai dacă soții nu au copii minori (art. 375 alin. 1 Cod civil). Procedura este asemănătoare cu cea de la notar.

Când divorțul se face doar în instanță

Instanța este singura cale atunci când:

• un singur soț vrea divorțul, iar celălalt nu este de acord;
• soții au copii minori și nu se înțeleg asupra autorității părintești, a locuinței copiilor, a programului de legături personale sau a contribuției la cheltuieli;
• notarul sau ofițerul de stare civilă a respins cererea (refuzul nu poate fi atacat, dar soții se pot adresa instanței, potrivit art. 378 Cod civil);
• unul dintre soți beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială;
• unul dintre soți vrea ca instanța să constate culpa celuilalt, să acorde despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de desfacerea căsătoriei ori o prestație compensatorie.

Codul civil prevede patru motive de divorț (art. 373): acordul soților; motive temeinice care au vătămat grav relațiile dintre soți; separarea în fapt de cel puțin 2 ani; starea de sănătate a unuia dintre soți, care face imposibilă continuarea căsătoriei.

Divorțul prin acord în instanță

Divorțul prin acord se poate cere și în instanță, de exemplu când soții sunt de acord să divorțeze, dar nu și asupra tuturor aspectelor privind copiii. Cererea se semnează de ambii soți sau de un mandatar comun cu procură specială autentică. Instanța verifică la termen dacă soții își mențin decizia și pronunță divorțul fără să stabilească vreo culpă (art. 930–931 Cod de procedură civilă). Dacă soții s-au înțeles și asupra cererilor accesorii, hotărârea este definitivă.

Ce hotărăște instanța odată cu divorțul

La cerere, instanța se pronunță în același proces și asupra numelui după divorț, a locuinței familiei, a obligației de întreținere sau a prestației compensatorii dintre foștii soți și a partajului bunurilor comune. Când există copii minori, instanța hotărăște din oficiu asupra autorității părintești, a locuinței copiilor și a contribuției părinților la cheltuieli (art. 919 Cod de procedură civilă). Regula este exercitarea în comun a autorității părintești (art. 397 Cod civil). Copilul minor este ascultat în condițiile Codului civil (art. 921 Cod de procedură civilă).

Pe durata procesului, instanța poate lua prin ordonanță președințială măsuri provizorii privind locuința copiilor, pensia de întreținere, alocația de stat sau folosirea locuinței familiei (art. 920 Cod de procedură civilă).

Procedura la notar, pas cu pas

1. Cererea. Soții depun cererea împreună, la un notar public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune. La notar, cererea poate fi depusă și printr-un mandatar cu procură autentică (art. 376 alin. 2 Cod civil).
2. Termenul de reflecție. Notarul înregistrează cererea și acordă un termen de reflecție de 30 de zile.
3. Prezentarea personală. La expirarea termenului, soții se prezintă personal, iar notarul verifică dacă își mențin decizia și dacă își exprimă liber consimțământul.
4. Certificatul de divorț. Dacă soții își mențin decizia, notarul emite certificatul de divorț, fără nicio mențiune despre culpă. Acordul parental autentificat de notar constituie titlu executoriu (art. 138 din Legea nr. 36/1995). Notarul trimite o copie a certificatului la primăria unde s-a încheiat căsătoria, pentru mențiunea în actul de căsătorie.

La starea civilă, pașii sunt aceiași, dar cererea se depune personal de ambii soți.

Ce acte sunt necesare

De regulă, se cer actele de identitate ale soților, certificatul de căsătorie în original și, dacă e cazul, certificatele de naștere ale copiilor minori. Lista exactă diferă de la un birou notarial sau de la o primărie la alta, așa că este bine să o cereți înainte de programare.

În instanță, la cererea de divorț se anexează o copie a certificatului de căsătorie și copii ale certificatelor de naștere ale copiilor minori (art. 916 Cod de procedură civilă). Dacă soții au trecut prin mediere, pot anexa și înțelegerea rezultată.

Unde se depune cererea în instanță

Cererea de divorț se depune la judecătoria în circumscripția căreia se află ultima locuință comună a soților. Dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește acolo, competentă este judecătoria de la locuința pârâtului (art. 915 Cod de procedură civilă). De exemplu, dacă ultima locuință comună a fost în Timișoara și unul dintre soți încă locuiește acolo, cererea se depune la Judecătoria Timișoara.

În fața primei instanțe, soții trebuie să se prezinte personal. Legea prevede excepții, de exemplu boala gravă, executarea unei pedepse privative de libertate sau reședința în străinătate. În aceste cazuri, soțul poate fi reprezentat de avocat sau de un mandatar (art. 921 Cod de procedură civilă).

Cât costă divorțul

• În instanță: taxa judiciară de timbru este de 200 de lei pentru cererea de divorț întemeiată pe acordul soților, pe motive temeinice sau pe separarea în fapt, și de 50 de lei când divorțul se cere pentru motive de sănătate (art. 15 din OUG nr. 80/2013). Cererile accesorii, cum ar fi partajul, au taxe proprii.
• La notar: se plătește onorariul notarial pentru procedura de divorț. Onorariul minim este stabilit prin ordin al ministrului justiției, iar la el se adaugă TVA și eventualele costuri pentru acte suplimentare. Cereți notarului suma exactă înainte de depunerea cererii.
• La starea civilă: se plătește o taxă stabilită de consiliul local. Cuantumul îl aflați de la serviciul de stare civilă al primăriei.
• Onorariul avocatului, dacă alegeți să fiți asistat, se stabilește în funcție de complexitatea cazului: copii, bunuri, existența unui acord sau a unui litigiu.

Ce se întâmplă cu bunurile comune

Divorțul și partajul sunt proceduri distincte. În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează la data cererii de divorț, inclusiv la divorțul de la notar sau de la starea civilă (art. 385 Cod civil). Până la împărțeală, foștii soți rămân coproprietari ai bunurilor comune (art. 356 Cod civil).

Bunurile comune se pot împărți:

• la notar, prin act autentic, dacă foștii soți se înțeleg (art. 355 Cod civil). Partajul se poate face odată cu divorțul sau oricând după aceea;
• în instanță, dacă nu se înțeleg, fie ca cerere accesorie în procesul de divorț, fie într-un proces separat.

Până la proba contrară, legea prezumă că soții au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune (art. 357 Cod civil). Bunurile dobândite înainte de căsătorie sunt, în principiu, bunuri proprii. Am explicat situațiile în care pot deveni bunuri comune în articolul Bunuri dobândite înainte de căsătorie – cum pot deveni bunuri comune?. Dacă unul dintre soți este asociat într-o firmă, citiți și ce se întâmplă cu părțile sociale la divorț.

Notar sau instanță: cum alegeți

• Divorțul la notar se potrivește dacă vă înțelegeți asupra divorțului și asupra copiilor și doriți o procedură rapidă și discretă. Acordul privind copiii trebuie să existe înainte de depunerea cererii: notarul îl constată, nu îl negociază în locul soților.
• Instanța este necesară dacă celălalt soț nu vrea divorțul, dacă există un conflict privind copiii sau locuința ori dacă doriți să se constate culpa sau să obțineți despăgubiri.
• Dacă ați fost victima violenței domestice, protecția imediată are prioritate față de procedura de divorț. Citiți articolul despre ordinul de protecție.

Chiar și într-un divorț amiabil, o consultație juridică înainte de semnarea acordului parental sau a actului de partaj vă poate ajuta să evitați clauze neclare și litigii ulterioare. Echipa noastră de dreptul familiei din Timișoara vă poate ajuta să redactați acordul, să pregătiți dosarul pentru notar sau să vă reprezentați în instanță.

Întrebări frecvente

Pot divorța la notar dacă soțul sau soția nu vrea să divorțeze?

Nu. Divorțul la notar sau la starea civilă cere acordul ambilor soți. Dacă celălalt soț nu este de acord, divorțul se poate cere numai în instanță, pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 373 Cod civil.

Cât durează divorțul la notar?

Cel puțin 30 de zile, cât durează termenul de reflecție prevăzut de lege. Dacă există copii minori, durata depinde și de momentul în care este întocmit raportul de anchetă socială.

Trebuie să mergem amândoi la notar?

Cererea se poate depune la notar și printr-un mandatar cu procură autentică. La finalul termenului de reflecție însă, ambii soți trebuie să se prezinte personal (art. 376 Cod civil).

Putem divorța la notar fără să împărțim bunurile?

Da. Partajul nu este o condiție a divorțului. Bunurile comune se pot împărți mai târziu, la notar dacă vă înțelegeți, sau în instanță dacă nu.

Cine plătește pensia de întreținere pentru copil?

Ambii părinți contribuie la cheltuielile pentru copil. La notar, contribuția fiecăruia se stabilește prin acordul soților. În instanță, o stabilește judecătorul (art. 402 Cod civil).

Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc consultanța juridică adaptată situației dumneavoastră.

Surse

• Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată): art. 355–358, 373–378, 383, 385, 396–402
• Legea nr. 57/2026 pentru modificarea Codului civil (M. Of. nr. 364 din 30 aprilie 2026)
• Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată): art. 915–935
• Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale: art. 138
• OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: art. 15