În mod normal, în caz de divorț, bunurile comune ale soților se împart prin bună-învoială sau, în caz de neînțelegere, pe cale judecătorească.
Procesul este, în teorie, unul destul de simplu și presupune două etape. În primul rând, se determină cota-parte ce revine fiecărui soț pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Apoi, după stabilirea cotei, se trece la partajul efectiv al bunurilor comune. Baza contribuției poate fi stabilită doar prin probe (înscrisuri, facturi etc.), prin urmare, destul de greu de dovedit.
De aceea, se prezumă că soții au avut o contribuție egală. Totuși, oricare dintre soți poate face proba contrară.
Pe de altă parte, care este situația bunurilor aduse de către soți ca aport în societăți (de ex. într-un S.R.L.)? Aici discuția trebuie ramificată după cum bunurile sunt:
bunuri proprii sau bunuri comune,
bunuri dobândite în timpul sau înainte de căsătorie.
Astfel, dacă este vorba despre un bun propriu aportat (de ex. o donație primită de unul dintre soți de la părinți), atunci și toate beneficiile ce decurg din calitatea de asociat se vor cuveni soțului care a aportat bunul. În caz de partaj, toate beneficiile se vor cuveni soțului ce are calitatea de asociat sau acționar.
În schimb, atunci când se aportează la o societate un bun comun situația este un pic mai delicată. Chiar dacă în actele societății figurează doar unul dintre soți ca asociat, beneficiile ce decurg din această calitate (de ex. dividende și părți sociale) sunt bunuri comune.
Prin urmare, în caz de partaj se vor aplica cei doi pași descriși mai sus (stabilirea contribuției în dobândirea bunului și partajul efectiv) .
Cum îmi dau, totuși, seama dacă este vorba despre un bun comun sau bun propriu ce a fost adus ca aport? Pentru aceasta vine în ajutor Codul Civil, care reglementează în art. 339 bunurile comune, iar la 340 bunurile proprii.
De asemenea, în caz de partaj în momentul divorțului, mai contează și dacă este vorba despre bunuri dobândite înainte de căsătorie sau în timpul căsătoriei. Astfel, dacă este vorba despre un bun aportat ce a fost dobândit în timpul căsătoriei, Codul Civil îl prezumă a fi bun comun, deci, se vor aplica, în caz de partaj, pașii descriși mai sus pentru bunuri comune.
Desigur, soții pot dovedi contrariul, respectiv că este vorba despre un bun propriu, iar la partaj bunul să revină în proprietatea acestuia, împreună cu beneficiile de decurg din calitatea de asociat sau acționar (dividende, drept de vot în societate etc.). Dacă vorbim despre un bun dobândit înainte de căsătorie, legea îl prezumă a fi bun propriu, deci, în caz de partaj, soțul neproprietar nu va putea pretinde niciun drept asupra bunului respectiv, de unde rezultă că nici drepturi ce rezultă din calitatea de asociat obținută în urma aportării bunului la o societate.