O recentă modificare a Codului de Procedură Penală, referitoare la instituirea în sarcina procurorilor a obligației de verificare a măsurilor asigurătorii în cursul urmăririi penale, prezintă interes din multe puncte de vedere si merită pusă în discuție.
Astfel, ca o intervenție legislativă menită să faciliteze aplicarea în plan național a Regulamentului UE 2017 / 1939 al Consiliului din octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European ( EPPO ), Legea 6/2021 completează Codul de Procedură Penală cu o obligație nouă pentru procurori și judecători: verificarea periodică a măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale și în cursul judecății.
Referindu-ne la obligația procurorului de a verifica măsurile asigurătorii pe care le-a dispus în cursul urmăririi penale, art. 250 ind. 2 Cod Procedură Penală prevede ca procurorul verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor asigurătorii dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse. Prevederile art. 250 Cod de Procedură Penală referitoare la contestarea măsurilor asigurătorii se aplică în mod corespunzător.
Necesitatea completării Codului de Procedură Penală cu această nouă obligație de verificare a măsurilor asigurătorii a apărut în urma semnalării de către Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate ( ANABI ) a unor cazuri în care a fost sesizată cu cereri de valorificare a unor bunuri indisponibilizate de peste 5 ani care nu mai prezentau valoare. Astfel, aceste bunuri au devenit în timp nevandabile, costurile de administrare depășind valoarea bunurilor.
Pentru a spori eficiența măsurilor aflate la dispoziția ANABI, era necesară reglementarea verificării din oficiu daca o măsură asigurătorie generează prejudicii sau costuri disproporționate.
Cele 4 etape ale măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale:
1. Luarea măsurilor asigurătorii prin Ordonanță
În cursul urmăririi penale, procurorul poate lua măsurile asigurătorii constând în instituirea sechestrului asupra unor bunuri mobile sau imobile printr-o Ordonanță pe care o emite în acest sens.
Procurorul este obligat sa instituie sechestrul asigurător penal în următoarele cazuri:
a) Pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire penală a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale.
b) Pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire penală a bunurilor care pot face obiectul confiscării extinse.
De asemenea, procurorul poate institui sechestrul asigurător penal și în următoarele scopuri:
a) Pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire penală a bunurilor care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii.
b) Pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire penală a bunurilor care pot servi la garantarea executării cheltuielilor judiciare.
c) Pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire penală a bunurilor care pot servi la repararea pagubei produse prin infracțiune.
Bineînțeles, anterior emiterii Ordonanței de instituire a sechestrului asigurător penal, chiar dacă nu e necesară individualizarea și identificarea bunurilor asupra cărora se înființează măsurile asigurătorii, procurorul trebuie să stabilească persoanele ale căror bunuri urmează să fie indisponibilizate.
2. Contestarea Ordonanței de instituire a măsurilor asigurătorii la judecătorul de drepturi și libertăți – în 3 zile de la comunicare
Ordonanța prin care procurorul a dispus instituirea sechestrului asigurător penal se comunica suspectului / inculpatului ale cărui bunuri au fost indisponibilizate, precum și oricărei alte persoane interesate ( terțului ale cărui bunuri au fost indisponibilizate în vederea confiscării speciale sau în vederea confiscării extinse, părții responsabile civilmente ale cărei bunuri au fost indisponibilizate, părții civile ).
Împotriva acestei ordonanțe se poate face contestație ( care nu este suspensivă de executare ) la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.
Termenul de contestație este de 3 zile de la comunicarea ordonanței prin care s-a luat măsura asigurătorie.
Dacă se formulează contestație, judecătorul de drepturi și libertăți solicită dosarul de urmărire penală de la procuror iar acesta din urmă este obligat să îl înainteze la instanță în 24 de ore.
Soluționarea contestației se face prin încheiere motivata care este definitivă.
3. Verificarea sechestrului asigurător penal
După ce a luat o măsura asigurătorie în dosar, procurorul are obligația să verifice periodic, nu mai târziu de 6 luni, daca subzistă temeiurile care au determinat instituirea sechestrului asigurător penal.
Astfel, cu ocazia acestor verificări efectuate în tot cursul urmăririi penale, procurorul va dispune:
Menținerea sechestrului asigurător instituit
Restrângerea măsurilor asigurătorii dispuse
Extinderea măsurilor asigurătorii dispuse
Ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse.
Chiar daca art. 250 ind. 2 Cod de Procedură Penală nu face trimitere și la aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 252 din Codul de Procedură Penală și nici nu prevede în mod expres obligația reevaluării bunurilor sechestrate, apreciem că este esențial ca procurorul care verifică măsura asigurătorie să efectueze și o evaluare a bunurilor mobile și / sau imobile indisponibilizate. Numai prin această evaluare se poate atinge scopul Legii 6 / 2021, respectiv acela de a eficientiza sistemul național de recuperare a creanțelor provenite din infracțiuni.
De cele mai multe ori, cheltuielile ocazionate de depozitarea bunurilor sechestrate, cheltuielile ocazionate de exercitarea atribuțiilor ANABI, avansate din bugetul instituției, sunt disproporționate prin raportare la finalitatea urmărită în cadrul laturii civile a procesului penal.
În acest context, pentru a se verifica dacă măsura asigurătorie se dovedește a fi sau nu eficientă, este necesar ca bunurile sechestrate să fie reevaluate cu ocazia verificării măsurii de către procuror, evitând astfel ca această nouă obligație instituită de art. 2502 din Codul de Procedură Penală să devină o verificare pur formală a măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale.
4. Contestarea Ordonanței de verificare a sechestrului asigurător la judecătorul de drepturi și libertăți – în 3 zile de la comunicare
Procedura de contestare a ordonanței prin care procurorul verifică măsurile asigurătorii este similară procedurii de contestare pe care am prezentat-o în cadrul etapei nr. 2 – contestarea ordonanței de instituire a sechestrului asigurător penal.
Astfel, fiecare verificare de măsuri asigurătorii se va materializa într-o ordonanță emisă de procuror și comunicată suspectului / inculpatului sau alte persoane interesate.
De asemenea, cu ocazia fiecărei contestații formulate împotriva ordonanței prin care procurorul verifică măsurile asigurătorii, dosarul de urmărire penală va fi trimis la instanța de judecată în vederea soluționării contestației de către judecătorul de drepturi și libertăți.
În situația în care suspectul / inculpatul sau altă persoană ale cărei bunuri au fost indisponibilizate de către procuror vor înțelege să conteste fiecare verificare de măsură asigurătorie, se va ajunge la situația în care dosarul de urmărire penală se va „plimba” de la Parchet la instanță și retur, putând fi astfel periclitate și întârziate alte activități de urmărire penală care se află în desfășurare în perioada de verificare a măsurilor asigurătorii în cursul urmăririi penale.
Comments