Caută
  • Iuliana Popescu

Cum contestăm executarea silită? 3 motive principale pentru anularea executării silite

Contestația la executare silită reprezintă mijlocul procedural prin se poate desființa o măsură ilegală de executare silită, debitorii executați silit putând formula contestație atât împotriva întregii executări silite, cât și împotriva oricărui act de executare silită.

Atenție la termenul in care se poate formula contestația!!


Cel mai important aspect în promovarea contestației la executare este respectarea termenului de 15 zile în care poate fi formulată contestația, termen ce este calculat de la data la care debitorul a luat la cunoștință de începerea executării. În concret, această dată este ziua în care debitorul primește, la adresa de domiciliu, o înștiințare de la executorul judecatoresc cu privire la începerea procedurii de executare împotriva sa, sau ziua în care află despre procedura de executare silită prin poprirea conturilor bancare sau a salariului.



În prezentul articol urmează să analizăm 3 motive motive principale care pot duce la anularea întregii proceduri nelegale de executare silită:




1. Prescripția

Conform art. 706 din Codul de Procedură Civilă, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, creditorul are la dispoziție un termen de 3 ani in care poate incepe procedura de executare silită. Bineinteles, acest termen curge de la data când se naste dreptul creditorului de a obtine executarea silită.

Pentru o mai bună ințelegere a modului de calcul, prezentăm mai jos un exemplu:

In anul 2007 incheiati un contract de credit pentru o perioada de 10 ani. In anul 2012 nu va mai permiteti sa achitati ratele de credit iar banca cesionează contractul de credit catre o firma de recuperari creante.

Firma de recuperări vă contactează si incearcă să vă convingă să achitați debitul restant insă incepe executarea silită de-abia in anul 2017.

In situatia prezentata, urmeaza a fi stabilit, in mod evident, faptul ca termenul de prescripție de a obține executarea silită se calculează de la data la care întregul credit a devenit exigibil, adică din 2012, ceea ce înseamnă că dreptul de a obține executarea silită s-a împlinit in anul 2015, si având în vedere că, în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unor cauze de suspendare/încetare a cursului prescripției, este evident că firma de recuperări creanțe, care a înțeles să formuleze cererea de executare silită in 2017, cu mult în afara termenului de prescripție de 3 ani, nu mai poate pretinde, pe calea executării silite, obligarea debitorului la plata unei creanțe prescrise.

Prin urmare, dacă se va invoca excepția prescripției prin intermediul contestației la executare, instanța va aprecia ca întemeiată contestația la executare și, pe cale de consecință, va dispune anularea actelor de executare emise împotriva debitorului în dosarul de executare silită.

2. Neregularități in comunicarea actelor de procedura

Potrivit art. 667 din Codul de Procedură Civilă, comunicarea titlului executoriu si a somatiei, cu exceptia cazurilor in care legea prevede ca executarea se face fara somatie ori fara comunicarea titlului executoriu catre debitor, este prevazuta sub sanctiunea nulitatii executarii.

In altă ordine de idei, executorul judecatoresc nu poate demara si continua executarea silita a debitorului decat dupa comunicarea titlului executoriu si a somatiei.

Potrivit art. 155 alin. 1 pct. 6 din Codul de Procedură Civilă, persoanele fizice se citează la domiciliul lor. In cazul in care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la resedinta cunoscută ori la locul ales de ele. In lipsa acestora, citarea poate fi facută la locul cunoscut unde isi desfasoară permanent activitatea curentă.

Asadar, inainte de inceperea procedurii de executare, executorul judecatoresc trebuia sa faca o interogare INEP pentru a verifica adresa actualizata a debitorului.

In situatia in care debitorului nu i s-au inmanat personal actele de executare intocmite de executorul judecatoresc, acesta nelocuind la adresa la care in fapt i s-au comunicat actele executionale, aceasta imprejurare are drept consecinta nevalabilitatea actelor de executare silită si, implicit, desfiintarea acestora.

3. Incuviințarea executării silite de către instanța de judecată gresită

Potrivit art. 651, alin. 3 din Codul de Procedură Civilă, instanța de executare solutionează cererile de incuviintare a executarii silite, iar in baza art. 651 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanta de executare este judecatoria in a carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.

Asadar, daca la data sesizarii instantei de judecata, debitorul nu mai locuia la adresa de domiciliu de la data semnarii contractului de credit, iar executorul judecatoresc a sesizat instanta de la vechiul domiciliu (desi avea obligatia de a verifica domiciliul actual al debitorului la INEP), urmeaza sa fie constatată nulitatea intregii proceduri de executare silita, fiind inceputa in baza unui act de executare nelegal, respectiv in lipsa unei incuviintari legale. Facand aplicarea dispozitiilor art. 704 din Codul de Procedură Civilă, nerespectarea dispozitiilor cu privire la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage nulitatea actului nelegal precum si a actelor de executare subsecvente.